Love,love,love!

Fiincă în loc să-mi cheltui banii ieşend zilnic în oraş cu ale mele prietene,seara m-a găsit la Operă,într-un balcon foarte cochet de unde urmăream cu plăcere opera în 3 acte "I Puritani" a lui Vincenzo Bellini.
În pauză îşi face apariţia un domn foarte elegant,de vre-o 40-50 de ani,care mă întreabă dacă locul de lângă mine este ocupat.Îi răspund indiferentă că nu privind spre scenă.
După câteva minute,văzând că nu-l privesc,se prezintă ca fiind Şerban Popescu.Cu un gest aproape maşinal întind mâna şi răspund:
- Magda.Încântată!
Când i-am zărit ochii de un negru tulbure,m-am speriat.Nu ştiu de ce,dar un fior mi-a străbătut întregul corp.Erau atât de tulburi ,dar în acelaşi timp atât de pătrunzători.Văzând reacţia pe care am avut-o,spaima ce mi se citea în ochi,s-a întors.
Aria începuse.Cu cât vroiam să mă concentrez mai mult asupra piesei,cu atât mai mult îl priveam.Simţindu-se privit mă întreabă:
-S-a întâmplat ceva?
În acel moment m-am fâstâcit şi i-am răspuns incoerent:
-Nu...nu...nu s-a întâmplat nimic.Îmi cer scuze!
Cu o voce uşor voalată mi-a zis:
-Am crezut că vă simţiţi rău.Dacă era aşa vă puteam ajuta,întrucât de profesie sunt medic.Mă bucur că sunteţi ok.
-Mulţumesc!Sunt bine.
Încep să urmăresc cu interes opera ce se juca dar mereu îmi venea în minte imaginea ochilor lui.Când m-a privit,am crezut că-mi vizitează deja sufletul,atat de pătrunzători erau.A fost pentru prima dată cănd am simţit că îmi invadează cineva intimitatea doar cu o privire.Aşteptam cu nerăbdare ultima pauză pentru a-i mai putea vedea odată ochi.Câns s-au aprins luminile am întors imediat capul spre el.
 Vizibil surprins de gestul meu mă întreabă iar:
-Sunteşi sigură că vă simţiţi bine?
-Da sunt bine.Staşi liniştit.Dunt doar un pic obosită.Am multe procese pe cap,doar atât...Mulţumesc pentru griji domnule doctor.....Îmi cer scuze,cum aţi spus că vă numiţi?deşi mi-am amintit numele lui,am vrut să-l mai aud odată rostit de el.
-Popescu.Şerban Popescu.Să înţeleg că sunteţi avocat.Se câştigă bine?
-Aţi înţeles bine.În ceea ce priveşte partea materială,da..pot să spun că se câştigă destul de bine.
Pauza a luat sfârşit.Luminile s-au stins,cortina s.a ridicat iar pe scenă îşi fac apariţia interpreţii.Timpul a zburat atât de repede încât nu mi-am dat seama că opera s-a terminat.La plecare mi.a sărutat mâna.
-La revedere!Sper că nu v-am incomodat cu prezenţa mea!
-Din contră...Mi-a plăcere.La revedere.cât timp i-am vorbit m.am uitat numai şi numai la acei ochi minunaţi.Îmi iau geanta şi diplomatul,părăsesc balconul,păşesc în hol şi-l văd că se îndreptă spre mine cu un trandafir în mână.
-Iertaţi-mi îndrăzneala..Vreau să vă ofer acestă floare,desigur dacă îmi permiteţi!
Afişez pe chipul meu un zâmbet ştrengăresc,mă îmbujorez şi vădit emoţionată iua trandafirul din mâna sa.
-Mulţumesc mult.Mă simt flatată.Un gest foarte galant.
Dumnezeule...inima îmi bătea atât de tare încât aveam senzaţia că doreşte să fugă rupând pământul.M-a condus până la maşină,apoi ne-am luat încăodată "La revedere".În timp ce mă îndreptam spre casă ,mă întrebam dacă voi mai avea vreodată ocazia sa-l întâlnesc.Imaginea ochilor lui mă urmărea mereu.
Ajung acasă,îmi fac un duş,apoi îmi torn un pahar de vin şi-mi verific agenda.Doar un singur proces.ce bine.Adorm cu gândul la acest domn.Mă trezesc la ora 9,la 11 trebuia să fiu la tribunal.Îmi beau cafeaua cu lapte,citesc revista preferată din care aflu ultimele noutăţi din lumea mondenă autohtonă,după crae mă îmbrac,îmi pregătesc hârtiile necesare şi observ că am întârziat la tribunal.Am ajuns cu 10 minute înainte de a intra în sala de judecată.Pun la punct ultimele detalii cu a mea clientă.Procesul s-a încheiat cu împăcerea celor 2 parţi.Nimic nu mă bucură mai mult decât fericirea ce se citeşte pe chipul clienţilor atunci când au de câştigat ceva.
Mă îndrept spre birou.Secrezara mă anunţă că un domn mă aşteaptă deja în biroul meu.Intru în birou.
-Îmi cer scuze că v-am făcut să aşteptaţi atât dar am fost la tribunal...În timp ce mă îndreptam spre scaun eram curioasă să descopăr chipul potenţialului meu client.Îl zăresc.Era el.Bărbatul de aseară.Şerban Popescu.Când mă vede râmîne surprins.
-Ce conincidenţă.Bună ziua!Ca să vezi ce mică-i lumea...Nici nu-mi imaginam că ne vom revedea atât de curând.
-Sinceră să fiu nici eu.Dar vă rog...luaţi loc.Spuneţi-mi..cu ce vă pot fi de folos?Mai întâi...doriţi un ceai,o cafea,ceva?
-Nu,mulţumesc.Sunteţi foarte amabilă...Am venit aici la recomandarea domnului procuror X.
-Câtă amabilitate din partea domnului procuror de a mă recomanda.
-As dori să mă reprezentaţi într-un proces de divorţ.
-Îmi pare rău să aud asemenea lucru...Since,nu-mi părea rău chiar deloc.Eram fericită să aud că acest bărbat îşi recapătă libertatea de mult pierdută.
-Nu are de ce să vă pară rău.Relaţia cu şoţia mea s-a terminat încă de acum 5 ani.Acum vreau să divorţez pentru că am cunoscut o femeie cu care vreau să-mi întemeiez o familie.
-Aaaaa.(când am auzit că e îndrăgostit de o femeie cu care vrea să-şi întemeieze o familie,am simţit cum cerul îmi pică în cap.)..Partajul..
-Staţi liniştită,nu avem ce împărţi,totul a fost trecut pe numele copiilor.
-Ok.Actele de divorţ vor fi gata cel târziu mâine.Fiind ora prânzului şi vrând să mă revanşez pentru timpul în care m-aţi aşteptat,vă propun să luăm masa împreună.Nu accept nici un refuz!
-Ce spuneţi dvs e literă de lege pentru mine.îmi spune el zâmbimd.
A sunat foarte ciudat.De obicei vreai să auzi această frază din gura persoanei iubite,nu a unui necunoscut.Am mers la un restaurant foarte select,nu departe de birou.Din vorbă în vorbă am aflat pe scurt povestea vieţii lui,de la copilărie în prezent.Păream a fi doi prieteni vechi ce s-au regăsit după ani şi ani.La scurt timp aud o voce cunoscută apropiindu-se de noi.Era iubitul meu din facultate,Felix...Felix era un băiat de bani gata,care a făcut Medicina pentru că a fost obligat de tatăl său.medic fiind.
Recunosc am rămas surprinsă să aflu că Felix profesează fiind medic chirurg la acelaşi spital în care lucra proaspătul meu client.
-Bună ziua domnule Popescu...Magda ce încântare...Arâţi superb dragă.Dă-mi voie să-şi sărut mâna!Îmi cer scuze că nu pot lua masa cu voi dar mă grăbesc.Mai vorbim la telefon Măgduţa! La revedere domnule doctor.
Am terminat de mâncat,m-a condus înapoi la birou,urmând să mă sune mâine de dimineaţă referitor la actele de divorţ.Seara era iar spectacol la Operă şi mi-am zis de ce nu.Era o piesă nouă,pe care de mult o doream s-o văd.Mă îndrept spre balconul în care stau mereu,intru şi observ un bărbat.Mă aşez la locul meu nu înainte de a-l saluta respectos dar fără să-l privesc,când aud pe un ton glumeţ:
-Iar dvs?Domnişoară..îmi pare rău dacă v-am dat speranţe când v-am dăruit trandafirul aseară sau astăzi când nu v-am refuzat invitaţia la masă.Dar după cum bine ştiţi sunt în divorţ,intenţionez să-mi refac viaţa..Poate vreţi să profitaţi de mine?
Recunoscându-i glasul şi privindu-l i-am răspuns:
-Câtă dreptate aveţi.M-am îndrăgostit de dvs. din prima clipă în care v-am zărit(şi chiar asta era adevărul.Vorba aceea"În glumă spui adevărul!").Sunt mâhnită la auzul acestor vorbe!
Preţ de câteva secunde am rămas amândoi tăcuţi,uitându-ne unul în ochii celuilalt.După aceste secunde am izbucnit amândoi în râs.Râdeam ca doi copii ce-şi declară iubirea lor ingenuă.În clipa următoare m-a sărutat.Dându-şe seama de gestul pe care l-a comis încearcă să se scuze:
-Te rog..iartă-mi îndrăzneala...Sunt un nesimţit..un..un....
Nu mai auzeam ceea e spunea.Îi vedeam doar ochii.Negrul acela tulbure,mă chema la el.Atrasă ca un magnet l-am sărutat.A fost un sărut atât de dorit,încât "particulele" noastre s-au întrepătruns formând un nod,un nod gordian.Mi-a mărturisit că eu eram acea femeie de care s-a îndrăgostit şi cu care vroia să-şi întemeieze o familie.Eu eram femeia pentru care divorţa.
Au trecut 7 ani de atunci.Încă mai stau şi-i privesc ochii lui cei negri.Acei ochi de care m-am îndrăgostit!

P.S.:Sper să vă placă povestea căci am văzut filmul fără subtitrare şi la câtă germană ştiu eu....În fine..Dialogul este al meu..acţiunea diferă mult cu cea din film..dar sper să fi ieşit cât de cât ceva!..Am zăbovit ceva la ea..am scris-o în decursul a 2-3 zile dacă nu mă înşel..În fine..Pup şi noapte bună!