duminică, 8 august 2010

Cronica unei morţi anunţate!

Drumul e lung şi anevoios.Din când în când mai fac câte-un popas la umbra unui arbore încărcat de frunze multicolore.Nu stau mult,cât să-mi recapăt suflul de multe ori pierdut.Luminiţa de la capătul tunelului e tot mai departe de mine.Felinarele însângerete încep să capete culoare.Drumul,pavat cu piatră cubică,asemenea celor din romanele interbelice,pare a fi mai degrabă un covor de flori gri.În faţa mea,peisajul este dezolant.Culorile vii încep să pălească.
De-a lungul drumului cernit,se gasesc băncuţe pe care poposesc călători,la fel ca mine.Se îndreaptă spre aceiaşi lumină.M-am împrietenit cu o fetişcană,cam de aceiaşi vârstă ca mine.
O cheamă Ioana.A comis un gest iremediabil.Mi-a mărturisit că nu şi-a dorit să sfârşească aşa,dar a fost nevoită.Îi pare sincer rău,dar acum,din păcate,e mult prea târziu!La căpătâiul ei plâng deja cei dragi.Loc de întoarcere nu mai este,îmi spune ea.
Mi-am dat seama că drumul acesta,pe care păşeam acum,e drumul morţii.Frunzele colorate ale copacilor nu era nimic altceva decât o himeră.Aud ca prin vis strigătul disperat al mamei"Fata mea!"...După aceea o tăcere îngrozitoare."Am murit?"...Apoi un sunet asurzitor îşi face simţită prezenţa.În următoarele clipe,întreaga viaţă mi-a fost derulată.Am văzut clipa în care m-am născut,fericirea de pe chipul părinţilor mei,primul cuvânt,primul pas făcut singură-singurică,anii de grădiniţă,cei de şcoală,de liceu...şi în cele din urmă,momentul în care am decis că totul s-a sfârşit.
E îngrozitor să te vezi murind.Fiecare gest pe care îl faci,premeditat fiind,te înspăimântă.Trăind toate aceste experienţe mi-am zis:"Vreau să trăiesc!Îmi pare rău!Cer iertare şi îndurare..."Când m-am trezit eram la spital.Mama plângea lângă mine,iar tata...tata era devastat.Preţ de câteva minute am stat şi i-am privit."Săracii de ei,cât au pătimit"!....

P.S.  Postările acestea sunt simple ficţiuni...Sunt acele nuvele de care v-am tot povestit!Mai am câteva de postat...Cât timp am inspiraţie de ce să nu profit?...Aşadar..nu mă mai sunaţi...nu am păţit nimic!Sunt bine..zâmbesc,mă joc cu,Cairo,citesc..Totul e Ok.!

Niciun comentariu: