miercuri, 25 august 2010

Amintiri!

Şi acum îmi amintesc casa bunicilor,cu cerdac şi prispă,unde ne adunam toţi copiii satului să-l ascultăm pe bunicul povestind întamplări de pe front.Ne privea cu ochi mari şi blânzi,surâzători,izvorând toată bunătatea lui sufletească!Stăteam până spre miezul nopţii,nerăbdători să aflăm cât mai multe amănunte din război.
În zilele de sărbătoare,ne îmbrăcam în cele mai frumoase straie pentru a ne duce la biserică.Crucea din vârful turlei cele înalte strălucea făloasă în lumina soarelui primăvăratec care scânteia asemeni unui zeu.Cimitirul de via-a-vis cu ale sale cruci albe se scălda in splendoarea soarelui.Rând pe rând fiecare cruce era împodobită cu o cunună de flori multicolore si înmiresmate!
Acasă,mirosul cozonacilor proaspăt scoşi din cuptor te vrăjea.Turtele pe plită cu unt erau un deliciu,la fel şi invârtita făcută cu migală de către bunica.
Acum însă...Bunicii...au...au îmbătranit,copiii satului au crescut,cerdacul este gol la fel şi sufletul bietilor bătrâni odinioară scăldat in bucurie!

Un comentariu:

Coco spunea...

Iiiiii ce dragut :X