Sigur ca da.Altfel nu se putea..

Din lungul si rusinosul ciclu de ale mele peripetii astazi am mai aflat una,care nu-mi face deloc,dar deloc cinste! Recunosc ca sunt impulsiva cand sunt nervoasa,bine,extrem de impulsiva..Si "pasionala" cum a zis profa de istorie ca sunt.Acesta poveste are legatura si cu dansa intrucat nepotul domniei sale s-a aflat in sala cu mine la olimpiada. Asa..Peripetia incepe din momentul in care am intrat in clasa si a trebui sa ma asez in banca.Ni s-a precizat sa ne uitam pe foaie si sa ne asezam pe scaunul cu nr nostru..etc.Bineinteles ca a venit un domn si a zis ca nu e bine cum suntem aranjati si de atunci s-a dezlantuit Iadul.M-am enervat atat de tare pentru ca nimeni nu stia cum trebuie sa fim aranjati si cand mi-am dat seama de smecherie i-am zis supraveghetoarei cum sta treaba si mi-a dat cum era si normal dreptate. Asa ca m-am dus la banca a doua am intrebat ce clasa sunt,mi-au raspuns ca sunt a 8 amandoi si i-am zis unuia dintre ei(care slava Domnului nu era nepotul profei) sa dispara din banca.

Va dati seama cum m-am simtit azi cand profa mi-a spus ca nepotul dansei i-a povestit in masina "ca o fata de la Caragiale a inceput sa faca ordine in clasa".Am crezut ca intru in pamant de rusine.Nu-mi vine sa cred.Merg din greseala in greseala.

O sa mor daca mai dau ochii cu dansa.

Ziua "Z"!

Ziua Olimpiadei!...Am fost praf!...Subiectele Praf!..Si gata..!..Nu m-am calificat.Nici nu ma asteptam sa ma calific,dar...In fine...Sintagma "sunt frumusel"ma calmeaza....Am vorbit cu Profa la telefon...E super de treaba si m-a linistit:d..Nu se duce sa vada nota mea...Iuppyyy....Profa asta e superba..Mi-a ridicat moralul complet..O iubesc pentru ca desi sunt o plangacioasa Domnia sa ma face din nou fericita!.

Criza De NERVI!

Maine dau Olimpiada la Istorie faza pe Sector si nu stiu absolut Nimic!Am nervii intinsi la MAXIM.Simt ca mor pentru ca nu stiu nimic.Plang de nervi pentru ca nu retin nimic si observ ca nu fac fata la STRES!.Asa ca maine sa-mi tineti pumnii stransi ca va bat.Mananc ciocolata la greu,cred ca o sa ma fac cat o batoza..De fapt asta sunt..Balena cred ca este cel mai bun cuvant.Si sunt stresata,am uitat. Trebuie sa fiu calma dar nu pot!.Vreau sa nu ma fac de cacao pentru ca nu as mai putea da ochii cu PROFA!. Ma doare capul si imi este somn dar nu pot adormi pentru ca imi batre Inimioara prea tare si pentru ca ma apuca plansul si ma gandesc la ziua de maine..La ce imi va rezerva si vreau sa-mi cada un subiect foarte foarte usor si sa-mi vina in minte toate cuvintele necesare pentru a elabora o Lucrarea foarte frumoasa si sa trec la faza pe municipiu si imi trebuie doar un 8..un mic 8..De atat am nevoieee...

O zi realmente PROASTĂ!

Trebuia încă de dimineaţă să-mi dau seama că acestă zi de 15 Februarie va fi un fiasco total! Am crezut că mor.După ce m-am enervat în tramvai,pentru că am stat îngrămădită,am mai îngheţat şi de frig în statie la Perla,nu am ştiut absolut nimic la istorie când m-a întrebat profa şi mai aveam un pic şi plângeam de nervi, a mai urmat şi faza din 335 în care m-am făcut de ruşine faţă de o persoană şi promit solemn că voi fi mai atentă în mijloacele de transport în comun pentru a NU mai vorbi vrute şi mai ales nevrute. În plus pentru a beneficia de serviciul All-inclusive,m-am certat şi cu Mama.Perfect."A fost o zi superbă,soarele a strălucit pe cer,florile din parc au înflorit..."Urăsc zilele proaste!

Istorie,istorie şi iar istorie!

Sunt foarte foarte obosită.În fiecare dimineaţă mă trezesc la ora 07:30,deşi este vacanţă.În plus trebuie să mă pregătesc pentru Olimpiada la Istorie care se apropie vertiginos.Sunt foarte multe lucruri de învăţat din moment ce Eu nu mai ţin minte absolut nimic.Sunt ca o coală de hârtie goală. Am de aprofundat nici mai mult nici mai puţin decât aproximativ 70 de pagini.O să mor!. Trebuie să reţin o multitudine de date care nu sunt deloc uşoare!Sper să fie totul în regulă,deşi nu prea aş vrea să mai mă duc la olimpiadă!Any way.Acum nu pot da înapoi.Sau pot?...Nu ştiu.Cert e că mă voi răzgândi în ultima secundă.Până atunci însă Andreea stă cu burta pe carte şi dăi mamă cu istoria.Vom vedea ce-o ieşi până la urmă!

Îţi mai aminteşti de Mine?

Mai mă ştii...sau deja ai uitat de Mine?Eu..Eu..cel puţin îmi mai aduc aminte de Tine. Doamne..O mie de gânduri se plimbă nestingherite prin căpuşorul meu...Lacrimile pe obrazul meu nu mai contenesc a se opri...Oare de ce îmi spun.O întrebare cât se poate de retorică.Nu îşi are locul în viaţa mea.Aşa am fost EU creată:să plâng mereu,fie că sunt lacrimi de fericire sau de tristeţe.Eu plâng. Am terminat de citit cartea "Elevul Dima dintr-a VII".Pentru prima oară în viaţa mea am aflat ce înseamnă să citeşti pe nerăsuflate o carte.Şi ce carte!Curiozitatea mea dârză mă făcea să citesc cartea asemenea unei nebune.Cuvintele curgeau atat de repede încât nici nu mi-am dat seama că terminasem deja jumătate din operă.Noaptea îşi făcea simţită prezenţa,lumina devenind obscură şi apărând primele umbre pe obrazul rece şi alb al pereţilor.În trei zile cartea a fost gata.Se putea şi mai puţin,dar totuşi pentru mine e o performanţă. În ultimul timp am citit numai lucrări interbelice.Atat de riguros au fost contruite încât m-am regăsit câte puţin în toate.Toate aceste scrieri parcă au fost elaborate rezumându-se strict la persoana mea. Azamfirei Andreea Florentina este personajul feminin din toate operele studiate. Dar din păcate...Mai bine nu..Mai bine îmi plâng în tăcere soarta de a mă regăsi în cele mai triste romane!Asta sunt Eu...Fata care va plânge mereu!

Coco,mă enervezi!

Coco,Coco mea,mă enervează! Îmi vine s-o bat.Şi cred că asta o să şi fac.O să-i trag o bătăiţă la poponeţ de o să-şi aduca aminte de Mine toată viaţa! Nu face şi Ea o poză,doar una,una cu băiatul ăsta.Înebunesc.Şi de Denisa a trebuit să mă rog până să pună o poză cu Albert şi Ea!. Deja m-am plictisit.Nu am ce să mai scriu!. Kiss,kiss babz!