Îţi mai aminteşti de Mine?

Mai mă ştii...sau deja ai uitat de Mine?Eu..Eu..cel puţin îmi mai aduc aminte de Tine. Doamne..O mie de gânduri se plimbă nestingherite prin căpuşorul meu...Lacrimile pe obrazul meu nu mai contenesc a se opri...Oare de ce îmi spun.O întrebare cât se poate de retorică.Nu îşi are locul în viaţa mea.Aşa am fost EU creată:să plâng mereu,fie că sunt lacrimi de fericire sau de tristeţe.Eu plâng. Am terminat de citit cartea "Elevul Dima dintr-a VII".Pentru prima oară în viaţa mea am aflat ce înseamnă să citeşti pe nerăsuflate o carte.Şi ce carte!Curiozitatea mea dârză mă făcea să citesc cartea asemenea unei nebune.Cuvintele curgeau atat de repede încât nici nu mi-am dat seama că terminasem deja jumătate din operă.Noaptea îşi făcea simţită prezenţa,lumina devenind obscură şi apărând primele umbre pe obrazul rece şi alb al pereţilor.În trei zile cartea a fost gata.Se putea şi mai puţin,dar totuşi pentru mine e o performanţă. În ultimul timp am citit numai lucrări interbelice.Atat de riguros au fost contruite încât m-am regăsit câte puţin în toate.Toate aceste scrieri parcă au fost elaborate rezumându-se strict la persoana mea. Azamfirei Andreea Florentina este personajul feminin din toate operele studiate. Dar din păcate...Mai bine nu..Mai bine îmi plâng în tăcere soarta de a mă regăsi în cele mai triste romane!Asta sunt Eu...Fata care va plânge mereu!