luni, 26 iulie 2010

O nouă Florentină

Am hotărât ca de azi înainte să renunţ a mai fi pesimistă şi să îmbrăţişez optimismul,cel de care am mare,mare nevoie pentru a putea trece peste obstacolele ce inevitabil se găsesc în drumul lung şi anevoios al vieţii.Mă voi ghida după o noua doctrină de viaţă,sper să fie cea corectă dar şi viabilă.Observ că începusem să mă descotorosesc de culori şi să trăiam doar in alb-negru.Bine,acest lucru încă mai e valabil,dar doar parţial!
Dumnezeule...mă confrunt cu o mare dilemă..o TRISTEŢE deplorabilă apasă îngrozitor de rău pe umerii mei.Nu înţeleg ce am.De aproximativ 2-3 săptămâni mă aflu în starea aceasta şi chiar nu reuşesc să o îndepărtez de lângă mine...M-am plictisit să-mi vină să plâng din orice,să aştern pe caieţelul meu numai gânduri "negre" sau nuvele care sunt cernite de la început până la sfârşit.În plus nici nu mai îmi găsesc cuvintele necesare,sunt veşnic nemulţumită,O cauză a acestei stări o cunosc...dar...e ceva mult mult mai adânc ,cred...e ceva în suflet,e ceva ce nu-mi dă pace deloc.Mă persecută şi chiar nu înţeleg de ce!Vreau să ştiu de ce!Cer să ştiu de ce!Vreau şi eu o pastilă a fericirii(nu droguri,mulţumesc),să fiu numai zâmbet,cum eram Eu înainte,când râdeam ca nebuna de se mirau şi ai mei că de ce râd.Vreau multe de la viaţă dar ofer puţine..ştiu..şi în plus "nemulţumitului i se ia darul."

Niciun comentariu: