sâmbătă, 10 iulie 2010

O iubire adevărată!

Şi războiul a început!
Vagoane întregi de băieţandrii luau calea cruntului război.Ea,firavă şi delicată,cu ochii în lacrimi,ruptă parcă de lume,se uita cum cel din urmă tren pleacă spre moarte.Deodată,un zâmbet îi apre pe faţa plânsă.La geam apăruse El,unica fiinţă pentru care inima ei nu va înceta să bată.
Războiul a fost greu şi anevoios.Seara,înainte de a ataca tabăra inamică ,El se gândea la Ea.Se întreba dacă oare o va mai strânge vreodată în braţe,îi va mai spune un "Te iubesc!".Lucruri banale ar fi spus altcineva faţă de masacrul ce avea loc pe front!
Se dă alarma.Dezorientat,se uită în stânga şi-n dreapta,ia poza Ei,o sărută ca pe o icoană sfântă,o pune în buzunarul de la piept,iar apoi păşeşte în bătaia puştii.Câţiva camarazi pier,inamicii se apropie ameninţător.În gând îşi spune rugăciunea ,iar apoi cu sfială îngână "Iartă-mă Doamne!".Foc!Inamicii sunt uşi la pământ dar lupta înca nu s-a încheiat.Duşmanii par nişte furnicuţe tot mai numeroase,mai însetate de sânge,care nu se dau în lături de a strivi prada.
O grenadă explodează lângă El.Este rpnit.Cu ultimele sale puteri,scoate poya din buzunar,o mai sărută odată....o ultimă dată,iar apoi...apoi îşi dă ultima suflare.

3 comentarii:

Cataaa spunea...

Destul de tare descrierea , doar ca in timp ce citeam cu foarte mare interes , chestia asta m-a pus la pamant: "iar apoi păşeşte în bătaia puţtii " :)) am inceput sa rad cand am citit asta ,am cazut pe jos dar ti-a iesit bine in final =))

Reminds me of the Sven Hassel books.

♥Sophia♥ spunea...

:O...dumnezeule..era bataia pustii..ce ma enerveaza diacriticele astea./.ms ca mi-ai spus:))

♥Sophia♥ spunea...

Gata...am rectificat..Iti multumesc inca odata:))