joi, 25 februarie 2010

"Totusi...este trist in lume!"

A fost o zi ciudata... De cand am dat olimpiada ma gandesc mereu la raspunsurile pe care le-as fi putut da.Seara,inainte sa adorm imi fac atatea scenarii si sunt constienta ca stiam raspunsurile,doar ca nu am cautat in profunzime. Astazi a venit si certitudinea.Profa ne-a predat lectia din care am avut cele mai multe posibilitati de raspunsuri la olimpiada.Nu inteleg sau mai bine zis nu concep ce a fost in capul meu in acea zi.Ma simt marginalizata de toti si de toate,astazi la ora P. nici nu se uita la mine.Parca vroia sa-mi evite privire.Bineinteles ca am clacat si am inceput sa plang.Pentru ca lectia asta chiar o stiam si la olimpiada nu am fost in stare sa scriu 2-3 randuri despre relatiile internationale.Atat sa fi scris si eram fericita.E al doilea esec major in viata mea si cel mai puternic de altfel.La ore acum sunt un chip fantomatic care sta si asculta ceea ce ne preda Profa.Raspunsurile pe care le dau parca nici nu mai sunt corecte,de fapt nici nu mai sunt luate in seama.Ma simt inferioara tuturor,chiar si in fata celor mai putin destepti copii.Nu mai pot sa ma fac remarcata.Pacat...

Niciun comentariu: