Singură..Mult prea singură!

Sunt singură!..incapabilă să mai nutresc sentimente de orice fel .. nu mai sunt in stare de nimic..Totul mă deprimă..şi cad...sigur şi incet...într`o melancolie lungă şi urâtă..Plâng..Plâng din orice.fără nici un motiv..Privesc peisajul dezolant ce privirea il captează..Totul este gri..la fel şi sufletul meu!O lacrimă îmi scaldă obrazul proaspăt îmbujorat..Vântul tomnatic îmi îmbrăţişează răcoros tot chipul!..Pentru câteva momente zâmbesc!..Da..Am zâmbit din tot sufletul..Nu a fost chiar asa de rău,îmi spun.E bine să zâmbeşti. Singurătatea începe să se risipească făcând loc bucuriei,inocenţei de copil încă vizibilă!